Vrem Nolicin!

Oare câte persoane de sex feminin din București nu sunt de fapt din București? Și prin urmare, câte nu au medicul de familie aici? Și ca să merg mai departe, câte femei din București nu pot face rost de o rețetă în mai puțin de 24 de ore? Dar în maxim 2 ore? Pentru că urgența de care vreau să vorbesc acum are nevoie imediată de tratament.

Joi m-am împopoțonat și eu să merg la Gaudeamus, să respir câteva ore alături de lumea literară bună. Dar cum am ieșit din casă, a apărut problema. Durere, usturime și o senzație îngrozitoare de a face pipi. Frigul și ploaia îmi dăduseră la propriu o lovitură sub centură. Era clar că nu mai puteam ajunge până la Romexpo. Am rămas în 32 (ce minunat că nu trebuie să te dai jos pentru a face cale întoarsă!) și am schimbat destinația – spre Vulcan. Căldura din tramvai și din supermarket a mai ameliorat situația, dar aveam nevoie urgentă de medicamente. Și nu de orice medicament, pentru că există un singur elixir miraculos pentru această tragedie – Nolicin. Și abia acum începe adevărata problemă.

Nolicin este încadrat la categoria antibiotice. Prin urmare, nu se eliberează fără prescripție medicală. Dar până joi ăsta nu a fost un impediment, existau farmacii care îmi dădeau și fără rețetă. Ei, dar în ziua aceea nu a fost chip să obțin o pastilă măcar!

Sensiblue Vulcan  – nu se poate fără rețetă, nici măcar o doză de urgență. Deși în vară luasem 4 pastile de la aceeași famacie, dar din Băneasa.

Farmacia din colțul străzii – aici chiar nu mă așteptam să fiu refuzată, dar vedeți voi, de serviciu era un bărbat. Ferice de voi că nu aveți astfel de probleme! Pe voi nu vă afectează frigul și nu simțiți durerea până în măruntaie. Așa că nu aveți cum să simpatizați cu o femeie suferindă.

„Nu am de unde să aduc rețetă. Medicul meu de familie e în alt oraș și e o urgență.”

„Nu știu, mergeți la o clinică privată atunci.”

Uau, ce răspuns inteligent din partea lui! De unde bani să dau la clinici private? Dacă aveam, nu mai stăteam să mă rog de el pentru 5 lei! Și chiar dacă mi-aș fi permis să merg la o clinică privată, nu puteam pur și simplu să dau buzna CHIAR atunci. Ai nevoie de programare, iar în perioadele aglomerate nu găsești loc decât peste o săptămână sau mai mult. Dar ce-i păsa lui? El se amuza. Își permitea.

I-am transmit niște gânduri bune și am luat-o spre Unirii. Nici nu am intrat la Helpnet că știam că nu aveam să primesc nimic. Încercasem și altădată.

În schimb, am mers plină de speranțe la Belladona. În zadar. Și aici se stricase treaba. Farmacista mă tot întreba contrariată de ce vreau antibiotic și nu altceva. Și la ce îmi trebuie Nolicin. Auzi întrebare, de ce îmi trebuie?! E, am și eu poftă să înghit niște pastile amare ca fierea! În fine, după ce s-a enervat că am zis că nu am 16 lei de dat pe Urinal sau așa ceva, mi-a dat niște plicuri cu prafuri efervescente.

În toată plimbarea asta după doctorii am trecut prin toate stările – frig, cald, transpirații, durere, control disperat al vezicii, etc.

Când am ajuns acasă în sfârșit, mi-am preparat 2 plicuri de Uricol și aproape că m-am băgat cu fundul în cuptorul aragazului. După cum ziceam, căldura ajută. Am fost uimită că mi-a trecut!

Dar cum o minune nu ține mai mult de trei zile (în cazul acesta două), sâmbătă pe la 5 dimineața m-au apucat iar crizele.

Se pare că prafurile acestea au tratat superficial simptomele, dar nu și cauza. Din fericire, de data asta eram acasă, în orașul de baștină. Am mers direct la farmacie și am cumpărat fără probleme o folie de Nolicin. Dar pentru că nu intervenisem la timp, a trebuit să mă mai chinui două zile până să îmi treacă. Bineînțeles, tratamentul trebuie continuat cel puțin 5 zile pentru a nu recidiva boala.

Și așa, în loc să mă bucur de viață, am pierdut timp aiurea din cauza unor reguli tâmpite. 

Conform normelor, este complet în regulă să lași omul să moară în fața ta și extrem de nepotrivit să îi dai un antibiotic. Cum se poate așa ceva?! Trebuie să avem dreptul măcar la o doză de urgență! Iar dacă unii drogați o să abuzeze de acest drept și o să ia doze de urgență până crapă, este problema lor și alegerea lor! De ce trebuie să sufăr eu pentru că ei folosesc aceste medicamente în alte scopuri și se omoară singuri?!

În plus, Nolicinul nu se poate compara cu Ampicilina, de exemplu. Pentru Ampicilină poți să aștepți să mergi la doctor, să te consulte, să îți scrie rețeta și să mergi cu ea la farmacie. Dar când ai nevoie de Nolicin, fiecare secundă e un chin, iar dacă ai avea luxul acestei întregi aventuri cu medicul, ei bine, atunci nu ai fi atât de bolnav încât să ai nevoie de acest antibiotic! În concluzie, regula se contrazice singură aici.

Femeile au nevoie de Nolicin fără rețetă! Până atunci, eu mi-am luat o rezervă de acasă!