Ultima modă

Vreți să fiți la modă în București? Atunci ar fi bine să știți că nu e nevoie să umblați prin toate mall-urile de fițe. H&M, Bershka, BSB, Guess, Kenvelo, Koton, Lee Cooper, Mango, Marks & Spencer, Pull & Bear, Stradivarius, Zara și restul magazinelor de haine au fost depășite. Uitați de ele, acum moda se face la... Zizi Mall! Nu, nu este o glumă, ci doar o constatare. Produsele vestimentare din acest magazin zboară pur și simplu de pe umerașe. Dacă nu ați apucat (pentru că asta trebuie să faceți aici, să apucați) să vă cumpărați itemul dorit, puteți să uitați de el – aici nu vine nimic în a doua tranșă. Modele de haine noi apar cam o dată la două zile și tot atât de repede și dispar. Nu se mai aduc niciodată aceleași modele, ci mereu altceva și altceva și altceva. Întotdeauna este aglomerație și întotdeauna ai nevoie de viteză atunci când există produse de bun gust la prețuri scandalos de mici (cifre normale, de altfel, dacă stăm să ne gândim). Dacă intri în magazin și vezi o haită de femei într-un anumit colț, e clar, acolo trebuie să fii și tu! Înseamnă că tocmai a „aterizat” marfă proaspătă și e rost de o afacere bună. Dar să dau și câteva exemple concrete – ghete/botine de iarnă cu blană pe interior, talpă, nu toc, diverse modele, culoare crem sau negru la 30 de lei. Aici a fost o adevărată bătălie – erau cutii împrăștiate peste tot de clientele disperate să găsească combinația ideală, unele le lăsau, altele luau câte 2, 3 perechi în brațe pentru probă, mergeau într-un colț și le încercau; se vedea frustrarea pe fața lor, la o așa ofertă ar fi preferat să fie singure în magazin, să aibă timp să se uite la fiecare, să le încerce de câteva ori fără să le fie frică că o să vină altcineva să i le răpească. Dar asta nu e era posibil, așa că trebuia să acționeze repede. O persoană împrăștiată nu ar fi reușit în cazul acesta. Cel mai bine era să ai un plan – scanai repede toate modelele, alegeai maxim 2, dădeai coate pentru numărul corespunzător și gata, victorie! Credeam că asta o să mă ajute să apuc și eu o pereche bună. Dar am avut o surpriză neașteptată – numerele erau cu totul aiurea. De la binecunoscutul 38, am ajuns la 36. Norocul meu a fost că m-am prins repede și că m-am gândit să desfac și cutiile de care nu se atinsese nimeni.

Hint: cutiile de sub modelul expus nu conțin neapărat același model, prin urmare nu vă limitați la el!

O altă isterie a fost cea a pantalonilor pufoși de casă. 15 lei. Adorabili. Azi am fost din curiozitate în magazin să văd ce mai e nou. I-am văzut și mi-a atras atenția un model cu gărgărițe. Nu aveam bani, așa că nu i-am luat. A doua zi a fost tragică – ajunsesem la timp să văd cum o tipă se îndrăgostise de același model și îi arunca în coșul de cumpărături. Nu, nu mai erau alții la fel. De fapt, tot ce mai rămăsese erau vreo 3 perechi negri sau așa ceva. Din nou tragedie. Ce e de făcut în acest caz? Soluția e simplă – fii un bun observator și o să îți dai seama că în București mai există alte câteva magazine „surori” cu Zizi Mall, ce au aceleași produse la aceleași prețuri. Se numesc Max Store și în general sunt roșii. De fapt, de la un timp, Zizi Mall și-a cam luat lumea în cap și a început să crească prețurile, prin urmare aceste magazine sunt și mai bune. Ultima achiziție – cizme gen UGG (modelul înalt) cu o tonă de blană în interior, 30 de lei, plus...mult doriții pantaloni pufoși cu gărgărițe, upgradați acum și cu buzunare. Nu, nu m-aș fi oprit aici dacă nu mă loveam de portofelul meu gol.

Acum știu că unele dintre voi o să fiți sceptice și o să ziceți că degeaba mă laud cu prețuri mici, pentru că nu există aceeași calitate ca la produsele extra scumpe din magazinele de fițe. Hai să fim serioși (sau serioase). Toată lumea știe că 90% din produsele vestimentare sunt făcute în același loc și de multe ori cu aceleași materiale. Există o singură diferență – brandul. Iar când vezi exact același produs la două prețuri extrem de diferite, te întrebi „Oare cât valorează, de fapt, aceste haine? Sunt luate la kilogram?”. Cel mai probabil.

Poveste urbană

Cu vreo doi ani în urmă mi-a atras atenția o fată care cânta la vioară lângă universitate. Pentru că nu știu să folosesc nici un instrument muzical, în general sunt uimită de fiecare dată când văd pe cineva manevrând unul și mă gândesc că acea persoană e cu siguranță un mic geniu. Cred că e destul de dificil să înveți să cânți la ceva, cel puțin e nevoie de multă răbdare și perseverență, calități care mie îmi lipsesc cu desăvârșire. Prin urmare, mă uitam cu admirație la fata asta și mă întrebam ce face cerșind în stradă (pentru că asta făcea, de fapt), când are un așa talent. Mă și enervasem la un moment dat, ce-ar fi să ieșim toți pe stradă, să stăm într-un colț, să facem ce știm noi mai bine și să ne așteptăm ca restul să ne dea bani pentru asta? Mă rog, după câteva zile mi-am dat seama că nu există nici un talent, ci că fata știa doar o bucată muzicală pe care o tot repeta la nesfârșit. Un fel de strategie de cerșit, scoasă din filmul cu Gheorghe Dinică, care avea rolul de a le face fiecăruia o poveste cât mai emoționantă. Probabil că și ea avea un astfel de personaj în viața ei care îi orchestra parcursul întregii zile de produs bani.

Între timp, fata s-a mutat la Unirii și cântă când pe o parte a bulevardului, când pe alta. Deși nu aș mai vrea să o întâlnesc, inevitabil îmi tot iese în cale. Cam acum un an observasem că burta ei se mărise. Nu știam ce să cred – era cu adevărat însărcinată sau era și asta o altă strategie de emoționare a publicului involuntar? Mai vedem, mi-am zis, dacă chiar e, o să îi tot crească burta. Și așa s-a și întâmplat – a continuat să crească lună de lună. Acum mă enervasem și mai tare. De ce să faci un copil dacă nu ai cu ce să-l crești?! Există două variante pesntru această „întâmplare” – prima este să o faci intenționat, a doua, din greșeală. În cazul ei, oricât de mult să zicem că și-ar fi dorit un copil, a fost un gest de egoism extrem să îl și conceapă (sau de prostie). Iar greșeala este și ea cu două tăișuri – ori ți se întâmplă pentru că ești sigură de situația ta financiară și maritală și prin urmare, un copil ar fi binevenit oricând, ori pentru că ești inconștientă de ceea ce faci. Acum nu știu care a fost situația ei, dar din punctul meu de vedere chiar nu trebuia să facă un copil. Decât dacă poate are bani de fapt, și o casă, și o familie, și cerșește doar așa, ca un job. Poate toată familia ei se ocupă cu asta și poate că strâng mai mulți bani decât cei care au un loc de muncă oficial. Oricum ar fi, cert e că acum își ia și copil cu ea la cerșit – îl ține într-un cărucior pe stradă. Sunt sigură că asta o să fie și meseria lui de cum o să poată să stea în picioare – cerșitul la colțul străzii. Până la urmă, un copil emoționează chiar și mai mult decât o fată cu o vioară.