Manifest împotriva adulților

Și nu a tuturor, ci doar împotriva celor care încearcă cu orice ocazie să își bată joc de tineri, mințindu-i ca pe niște copii mici, crezând că îi pot prosti și profita de ei, doar pentru că au 20 de ani! Aveți grijă, veți întâlni la tot pasul astfel de oameni, și chiar dacă la început veți crede că vă vor doar binele, să nu cădeți în plasă! Se uită la voi și vă mint cu nerușinare, vă manipulează cu zâmbetul pe buze pentru a obține ce le trebuie lor, pentru a schimba situația în una mai bună pentru ei, și nicidecum pentru voi. Veți crede că vă dau sfaturi din inimă și îi veți asculta pentru că sunteți siguri că experiența lor de viață vă va fi de folos. Din păcate, acestea sunt doar niște iluzii de care trebuie să uitați. Adevărul este că singura experiență de viață care te va duce undeva, va fi doar a ta, și nu a altuia; orice ai face și pe oricine ai asculta, loviturile de pe traseu sunt inevitabile și totuși puse acolo cu un scop. Decât să încerci inutil să le ocolești, mai bine înveți ceva de pe urma lor.

Singurii adulți în care poți să ai încredere în lumea asta sunt părinții tăi. Și ATÂT. Ai zice că unchii, mătușile și restul familionului intră și ei în categoria celor care mai presus de binele lor, îl vor pe al tău. Nimic mai greșit. Pe măsură ce crești, îți dai seama că toate întrebările acelea puse de ei (Când? Cum? Unde? De ce? Cu cine?), nu intră în discuție de dragul... discuției sau din dragoste pentru tine, ci pur și simplu din dorința arzândă de a se asigura că lui/ei îi merge mai bine ca tine, că el/ea are mai mulți bani ca tine, că are mai mult succes, mai multe lucuri în casă, mai multe alimente în frigider, mai mult orice! Invidia nu contenește niciodată. Și bineînțeles, nici bârfa. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce nu îți merge nimic bine, ar fi o idee bună să iei în considerare energia negativă trimisă de toate aceste rude frustrate.

Cât despre adulții străini, ce să mai zicem? Toții cred că dacă ai 20 de ani, ești la fel de naiv ca un copil de 5 ani. Personal, m-am săturat să tot fiu luată de proastă. Este adevărat ca am o față de copil neștiutor și credul, dar asta nu înseamnă că m-am născut ieri. Asta nu înseamnă că nu am trăit și eu în aceeași lume sau că nu știu că există MINCIUNA! Da, acea minciună pe care adulții mi-o spun în față fără niciun scrupul. Și mai mult de atât, m-am săturat de lipsa de respect cu care suntem tratați de cei mai în vârstă decât noi!

Dragilor, să atingeți vârsta de 40 de ani nu este un merit, ci un lucru inevitabil, așa că nu vă mai mândriți cu asta! Iar replicile voastre pline de înjurături, la adresarea noastră cu „dumneavoastră”, nu vă face nicio cinste! Generalizarea tuturor tinerilor ca fiind niște „golani nesimțiți care duc țara de râpă”, nu dovedește decât gândirea voastră încuiată! Iar faptul că vă luați exact de tinerii care au un aspect liniștit, vă demonstrează lașitatea de a vă confrunta cu cineva care v-ar da un răspuns pe măsură.

De bătrâni nu mai spun. Care este problema voastră dacă stăm jos în tramvai? Poate venim de la muncă, de la facultate, de la școală, de pe drumuri, și suntem obosiți. Pe voi cine vă pune să umblați toată ziua? Nu mai are nimeni voie să facă nimic de voi. Mai nou, nu avem voie nici să mâncăm un covrig în tramvai! De ce? Mi-a spus mie un moș - că ei sunt bătrâni și le fac poftă, dar nu au voie să mănânce. De parcă aveam o friptură în mână, nu un ciot de covrig!

Da, știu, am deviat de la subiect. În fine, concluzia este să nu mai căscăm gura la ce zic toți, că mint de îngheață apele, mai ales dacă te văd tânăr și aparent naiv. Nu crezi nimic până nu verifici!

Welcome to Poorland!

Ai grijă, odată ce ai intrat pe Tărâmul Sărăciei, viața ta se schimbă complet! Degeaba te revolți, degeaba strigi, nu te aude nimeni și ai face mai bine să te adaptezi cât mai repede, dacă nu vrei să ajungi mai jos de Poorland (nu mă întrebați ce este aici, chiar nu vreau să știu). Prin urmare, dacă sunteți proaspăt veniți pe acest tărâm, următoarele indicații vă vor cădea tocmai bine! Urmați-le și dacă aveți noroc, veți avea mereu ceva pe masă, dacă nu în toate cele trei momente ale zilei, măcar la micul dejun și la cină.

1. Renunțați la toate ieșirile inutile în oraș! Fiți realiști, acum nu vă mai permiteți să plătiți dublu, triplu sau cine mai știe cât pentru mâncare și băutură. Un suc la restaurant (bar, local, cârciumă, etc) costă cât o sticlă (sau chiar două) de suc de la supermarket. Nu mai vorbim de bere – decât să cumpărați o jumătate de litru de la bar, mai bine mergeți la magazin și luați o sticlă de  doi litri și jumătate, cu aceeași sumă de bani.
2.  Dacă situația este critică, renunțați chiar și la sucul și la berea de la supermarket. Până la urmă, doar apa este vitală, și curge destulă la chiuvetă (da, la chiuvetă, că doar nu vă permiteți luxul de a cumpăra apă!).
3. Cumpărați cei ieftin și mult de mâncare. O să fiți uimiți, dar de multe ori, alimentele acestea considerate de „coadă” și căzute în dizgrația multora (mai ales a celor cu bani), au exact același gust ca și cele scumpe. Uneori chiar și mai bun. De fapt, toate sunt făcute în aceeași oală, eticheta diferă și brandul costă. Da, există și excepții, dar nu am bani să vorbesc de ele acum. Ca exemple de alimente, avem parizer la jumătate de kilogram, șnițele de... soia, cartofi și pâine.
4. Valorificați toate conservele, borcanele și produsele congelate pe care le priveați de sus până acum. Deși au tot zăcut prin casă, ocolite mereu de voi, a venit timpul să le descoperiți gustul. Nu vă fie frică, foamea le face foarte bune.
5. Dacă aveți poftă de ceva extravagant, atunci puneți-vă șorțul și pregătiți...o pizza. Rețetă: luați o bucățică de drojdie (pachetul e mic, se poate sustrage cu ușurință din supermarket) și adăugați puțin zahăr să se topească. Apoi puneți peste cam 200 ml apă calduță, după care adăugați făină până vă iese o cocă. A, nu uitați de sare (eu uit mereu)! Până crește coca, scoateți tot ce aveți prin frigider (mezel de acasă[1], brânză de acasă, legume tot de acasă, șuncă de la țară, etc) și tocați mărunt. Puneți coca în tavă, apoi tocătura, apoi un ou bătut (și cu smântână, e ieftină la găletușă), și gata, la cuptor! Aveți grijă să nu se ardă că rămâneți nemâncați!
6. Dacă vă vine pofta și de desert, eheei, prost caracter în asemenea vremuri! Totuși, să nu vă las așa amărâți. Să facem o tartă cu mere. Rețetă: pregătiți același aluat de mai sus. Luați două-trei din merele alea care zac pe masă de ceva timp, curățați-le de coajă și tăiați-le bucățele mici. Amestecați-le cu zahăr și scorțișoară. Puneți coca în tavă, să aibă marginile ridicate (că doar e tartă, nu pizza cu mere) și adăugați merele. La cuptor și gata! Poftă bună!

Inutil să mai zic acum să păstrați orice ban în plus pentru plata întreținerii și a chiriei și să uitați de orice sesiune de shopping. Puteți să mergeți la mall, într-adevăr, doar ca la muzeu. Dar vă sfătuiesc să stați acasă, mai bine, decât să vă frustrați că nu puteți să cumpărați nimic.

---

[1] Adică de acasă de la mama voastră