Ieri, la interviul de la master, o fată zicea că vrea să-i readucă în actualitate pe scriitorii simboliști. Atunci mi-am amintit că îmi place poezia lui Bacovia și nu mai îmi ieșea din minte versul "Orice obiect atins șoptește: lasă-mă-n pace...".

Prin urmare, Bacovia să fie:

Nocturnă

Uitarea venea... a venit.

O lacrimă cade jos, totul tace,

Lampa obosită a clipit,

Orice obiect atins şopteşte: lasă-mă-n pace...

De-acum...

Auzi, ploaia plânge pe drum

Pe un adânc tumult,

Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult...

Adorm... ascult...

Afară, la fereastră, toamna a spus :

- Of !...

anthemis'univ