Am ajuns la PwC cu
tramvaiul 5. Firma nu este deloc aproape de centru, iar drumul cu RATB-ul se
poate asemăna cu o plimbare cu tractorul. Să nu mai zic că 5-ul nu vine chiar
la 5 minute.
Clădirea este foarte
mare. Tot ce mi-a plăcut la această experiență a fost liftul și vederea asupra
orașului de la un etaj destul de înalt.
Holul recepției
părea desprins din filmele americane – spațios, cu o canapea confortabilă,
plante și un ecran TV ridicol de mare. Întregul perete exterior era din geam. Aș
fi putut numi acea încăpere sufrageria mea și m-aș fi putut muta acolo.
Biroul pentru
interviu era mai modest – o cameră relativ îngustă, cu o masă și scaune. Totuși,
vederea era la fel de uluitoare! De acolo de sus, Bucureștiul părea un sat de
colibe amărâte și maronii, iar trecătorii erau niște furnici zăpăcite. Eram la
acest etaj de cinci minute și deja mă simțeam o ființă superioară.
După ceva timp au
venit și intervievatoarele. Una de la resurse umane, alta șefa recepției. Aveau
o atitudine sictirită și plictisită de viață – cred că stătuseră prea mult
acolo sus la etaj! Se uitau la mine de parcă eram femeia de serviciu care venise
și ea la un interviu. Oftau, se îmbufnau, se strâmbau, se uitau una la alta.
Mi-au pus clasicele
întrebări – de ce am aplicat, ce cred eu că face o recepționistă, care este
jobul meu ideal, ce fel de persoană sunt, etc. Însă ciudățeniile acestui
interviu abia urmează.
M-au rugat să îmi
spun numele pe litere, în engleză.
Mi-au lăsat niște
teste uimitoare.
Câteva serii de
numere formate din 4 cifre. Se adunau sau se scădeau și „rezultatul” era ba 1,
ba 0, ba 3, ba 6, și așa mai departe. Trebuia să ghicești rezultatul uneia dintre ele. Din punctul meu de vedere, nu aveau nici o logică și nici un model.
Dar, din nou, eu nu sunt prietenă cu cifrele.
Apoi, aveam o figură
ca cea de mai jos.
Trebuia să împart
pătratul mai mic în două părți egale, apoi pătratul mare în două părți egale,
apoi în 4 și apoi în 7.
După ce am trecut de
părțile astea frustrante pentru mine, am găsit ceva mai amuzant.
1. Zbori într-un avion deasupra junglei și ai 10
cărămizi. Câte îți mai rămân dacă arunci una?
a) 9 cărămizi;
b) Nu ai voie să arunci cărămizi din avion;
c) Alte răspunsuri ciudate pe care nu mi le mai amintesc.
2. Cum bagi o girafă în frigider?
Deschizi ușa, bagi girafa și închizi ușa la loc.
3. Cum bagi un elefant în frigider?
Deschizi ușa, scoți girafa, bagi elefantul și închizi ușa.
4. Regele junglei face ședință cu toate animalele. Cine lipsește?
Elefantul, logic, pentru că este în frigider.
5. Cum treci un lac cu crocodili înot?
Relaxat, pentru că crocodilii sunt la ședință.
a) 9 cărămizi;
b) Nu ai voie să arunci cărămizi din avion;
c) Alte răspunsuri ciudate pe care nu mi le mai amintesc.
2. Cum bagi o girafă în frigider?
Deschizi ușa, bagi girafa și închizi ușa la loc.
3. Cum bagi un elefant în frigider?
Deschizi ușa, scoți girafa, bagi elefantul și închizi ușa.
4. Regele junglei face ședință cu toate animalele. Cine lipsește?
Elefantul, logic, pentru că este în frigider.
5. Cum treci un lac cu crocodili înot?
Relaxat, pentru că crocodilii sunt la ședință.
Apoi, examenul mai
conținea și următoarele subiecte:
365 z î a= 365 zile
într-un an
12 l î a= 12 luni
într-un an
7 z î s= 7 zile
într-o săptămână
11 j î e d f= 11
jucători într-o echipă de fotbal
A f l 100 g= apa
fierbe la 100 grade
29 z a l f î a b= 29
de zile are luna februarie într-un an bisect
Și alte generalități
din astea pe care nu le mai țin minte.
Sper să vă fie de
ajutor dacă ajungeți vreodată pe la PwC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu