Zile irosite...

Cum ați descrie o zi irosită? 

Pentru mine o zi irosită este acea zi în care nu faci nimic ca să-ți afirmi existența, nu realizezi nimic din ce îți place, nu profiți deloc de faptul că ești viu. 

În afară de momentele în care mai scriu câte ceva, pentru mine toate zilele sunt irosite... Până când, într-un final se va aduna o viață irosită. O viață în care nimic nu este la locul lui, nimic nu este cum ar trebui să fie, ci numai pe dos. O viață pe care o trăiești mai mult în imaginație, noaptea în vis sau cu ajutorul multor iluzii. 

Astfel de viață te va duce inevitabil la nemulțumire de sine, la frustrare, la depresie. 

Când ești mic, visurile sunt motive de bucurie, imbolduri care te fac să mergi mai departe și să îți dorești să ajungi cât mai sus. Nunțile, noi-născuții, te fac să radiezi la gândul că nu peste mult timp o să ai și tu parte de aceste evenimente minunate. Inocența și naivitatea copilăriei încă îți mai permit să mai visezi cu ochii deschiși. 

Dar după ce treci de această perioadă de grație, după ce ești otrăvit de veninul lumii și al vieții, iluziile se spulberă. Acum realizezi că îți este mult mai la îndemână să fii invidios pe fericirile altuia, pentru că îți este demonstrat în fiecare zi că ele nu sunt destinate tuturor. Îți dai seama că nu poți să te bucuri pentru ceea ce tu nu ai, pentru că îți este imposibil să fii fericit când vezi cum visul tău i se îndeplinește altuia. 

Și așa, pe lângă nemulțumire, frustrare și depresie te alegi și cu o invidie păcătoasă...