Stop!

Ce poate fi mai plăcut decât să evadezi în ecranul laptopului tău, savurând un pahar cu vin (cam acru, cei drept, dar esența contează) și dând volumul la maxim? Ai nevoie de alcool și de zgomot pentru a nu-ți mai auzi gândurile care rulează la nesfârșit. Oricât ai încerca, nu poți să le oprești – îți amintesc întruna de ce ai făcut azi, de fiecare cuvânt rostit, de fiecare imagine văzută, de fiecare persoană cu care ai interacționat, de fiecare ceartă și de fiecare țipăt. Și cel mai rău este că îți repetă mereu ce mai ai încă de făcut – o listă care continuă în fiecare noapte când închizi ochii și încerci să dormi. Dar de prea multe ori încerci degeaba; nu reușești decât să te enervezi că noaptea se duce și tu stai tot cu ochii deschiși.

Sunt atâtea lucruri de făcut într-o singură zi. Nu-i de mirare că nu reușim niciodată să le ducem la bun sfârșit pe toate. Dar pe de altă parte, doar pentru asta există ziua de mâine, nu? În mintea noastră acest mâine este foarte clar: „O să mă trezesc mai de dimineață, o să ajung la timp la muncă, o să fiu extrem de eficientă, apoi o să ajung repede acasă, o să fac ceva de mâncare, o să merg repede la cumpărături, o să mai lucrez la un proiect, o să îmi notez toate cheltuielile, apoi o să văd și un film. A, și să nu uit, undeva, printre toate aceste activități, o să fac și 30 de minute de pilates.”

Și vine noaptea. Și nu poți să dormi. Și te enervezi. Și te semi-trezești iar cu o oră înainte de ora stabilită. Și iar aștepți să sune alarma. Și când sună în sfârșit, te enervezi că trebuie să te dai jos din pat și parcă acum ți se face și somn. Și, într-un mod ciudat, după ce reușești să pleci de acasă, te enervezi că nu ești somnoroasă. Și ajungi la muncă și urmezi aceeași rutină de toate zilele. Și abia aștepți să pleci. Și când ajungi acasă (deloc repede, pentru că traficul din București nu îți permite asta), nu știi ce ai vrea să faci mai întâi – să te tolănești în pat sau să mănânci. După ce le faci pe amândouă, parcă ți se face somn. Te gândești că ăsta e momentul să dormi. Dar nu poți nici acum! De ce? Oare de ce? În minte ți se derulează toată ziua și ai vrea să o oprești. Taci odată! Știu ce am făcut astăzi, nu e nevoie să îmi repeți! Lasă-mă în pace! Vreau să mă odihnesc! Dar nu vrea și nu ai ce face. Renunți la somn. Treci la altceva. Nu reușești să faci nici jumătate din ce ți-ai propus ieri. Dar nu e nimic, mai există un mâine și mâine.

Vine noaptea. Iar ți se face somn. Bucuroasă, oprești tot și te ascunzi în pătură. În sfârșit o să dorm! Ce bine! Dar te-ai bucurat prea devreme, nefericito! După cinci minute mintea o ia razna și ochii se deschid. Nu se poate, mâine o să iau somnifere! Dar stai, cum am ajuns aici?