Prin oraș

 

 

Ieri am plecat de acasă cu gândul de a lipsi cel mult o oră și de a ajunge cel mai departe până la Unirii. Încă aveam și bluza de pijama pe mine – sub un alt pulover, bineînțeles. Singura care mă mai salva era fața. Dintr-un impuls rebel, înainte să ies, am folosit o cantitate neglijabilă, dar esențială de machiaj. Spun dintr-un implus, deoarece, de obicei, pe fața mea nu se poate găsi ceva mai mult de o urmă de ruj roșu. Dar pentru a-mi reduce din pedeapsă, femeilor, trebuie să vă spun că acel ruj este de la Dior. Sper ca acest mic detaliu să-mi aducă măcar îngăduința voastră, dacă nu iertarea.

M-am învârtit pe la Zizi Mall – nimic care să-mi atraga atenția, haine reciclate din anii trecuți. În schimb, am zărit niște cizme foarte interesante. Nici din cauciuc, nici din plastic, cu blană în interior, perfecte pentru vremea din zilele astea. Prețul m-a șocat la fel de mult ca prima ninsoare de săptămâna trecută – 91 de lei! Recunosc că arătau destul de bine, păreau de calitate și rezistente, dar totuși, 91 de lei... Dintr-o dată mă simțeam în Afi, Băneasa sau orice alt mall de fițe. Ghetele care anul trecut se vindeau cu 30 de lei, acum ajungeau și la 60! Mda, s-a cam stricat treaba și p-aici.

Cu niciun chef de a merge acasă, o sun pe R. Fugea spre un curs la care nu ajunsese niciodată pe semestrul acesta. Din fericire pentru ea, încă mai are cursuri la care să se ducă... sau nu. Am hotărât să ne întâlnim în clădirea tinereților noastre – Facultatea de Litere. Sătulă de bulevardul principal dintre Unirii și Universitate, am ales drumul mai mult sau mai puțin scurt din centrul vechi. Ca de obicei, m-am benoclat la toate magazinele cu rochii de mireasă. Doar că acum era ceva diferit la ele. Astăzi, pe lângă manechinele inerte prezente mereu la datorie, în magazine erau și mirese vii. Femei care probau cea mai importantă rochie din viața lor și domnișoare de onoare plictisite și obosite de frigul și de ploaia de afară. Am fost uimită să le văd. Uau, încă mai există ființe care se mărită și care găsesc satisfacție în asta!

După ce ne-am întâlnit, R și-a dat seama că nu o să ajungă nici de data asta la cursul mult evitat. Trebuia să găsim o carte pentru un el. Morții mătii. Acesta este titlul pe care l-a folosit pentru a scandaliza toți librarii de pe raza Universității. Cărturești, Sadoveanu și Eminescu au fost ținte sigure – numai femei la vânzare, care nu auziseră de așa ceva și care își stăpâneau cu ipocrizie orice reacție firească la un asemenea titlu. Cum nu am avut success, am zis să mergem și la Humanitas. Cartea nu era nici acolo, dar doamna de la librărie își amintise că o văzuse la Krețulescu. Cu o pudoare nejustificată și exagerată, și-a sunat colegii, încercând să îi întrebe despre ea fără să îi menționeze titlul. Ni s-a spus să așteptăm. Și cum poți să aștepți într-o librărie decât uitându-te la carți. Printre multe altele era și una cu coperți negre, cartonată și în format mare. Se numea Domnișoare. Scrisă de Marius Tucă (Show). Am scanat-o repede – nuduri schițate și pretenție de versuri Am să te fut și așa mai departe. Oare nu e de ajuns câtă pornografie ați băgat în televiziune? Acum veniți să ne spurcați și lumea literară?

Mi-am tratat ochii și mintea cu un album al Bucureștiului din vremea lui de glorie, am mai așteptat puțin și până la urmă am plecat. R a decis să continue căutarea în altă zi.

La întoarcerea spre facultate, am intrat la o expoziție de tablouri. Aici aveau să ne aștepte alte nuduri, schițate cu creioane cerate, în culori vii și infantile. Neimpresionant.

Am intrat în facultate și am insipirat adânc. O boboacă citea Țiganiada. Mi-am amintit de zilele cu opt ore de cursuri, de sutele de foi scrise și de cărțile citite. Aș vrea să pot da timpul înapoi, aș vrea să fiu iar studentă, aș vrea ca Universitatea să fie din nou a doua mea casă.

Am lăsat-o pe R să intre la următorul curs și am plecat spre casă. Am ales tot ruta prin centrul vechi. Doi tineri se sărutau cu foc, pe la cârciumi se adunaseră clienți și stațiile de ratb erau pline de oameni care se întorceau de la muncă. Eu veneam doar de la o plimbare la care ieșisem pentru simplul fapt că în casă nu era cu mult mai cald ca afară.