Ce ar face fiecare persoană din lume dacă nu ar trebui să
alerge toată viața după bani?
Este una dintre acele întrebări care te blochează.
Probabil că unii ar sta acasă alături de familie, în loc să
muncească pentru străini. Probabil că alții ar putea să își urmeze pasiunile.
Iar unii ar avea timp să afle ce pasiuni au. Cu siguranță ar exista și persoane
care nu ar știi ce să facă pentru că ele trăiesc pentru serviciul lor.
Mai mult ca sigur ar fi și leneșii, fericiți că nu trebuie
să miște un deget toată ziua.
Eu aș duce o viață boemă. M-aș trezi la 9.30 cel mai
devreme. Mi-aș bea paharul meu cu apă cu lămâie în timp ce aș căuta chestii pe
net. Apoi, aș lua un mic dejun copios în pat și m-aș uita la un serial. M-aș
uita în continuare la serial. Aș face o sesiune de Pilates, după care aș citi
din cartea mea de psihologie. Inevitabil, mi-aș face ceva de mâncare, aș mânca
iar în pat, iar uitându-mă la serial. Iar seara aș scrie despre tot ce mă
enervează la lumea asta. Și aș numi acest stil de viață despresie. Bineînțeles,
dacă aș avea bani mi-aș cumpăra și o sticlă de Martini și un pachet de țigări.
Nu, nu fumez, dar doar așa, că dă bine la procesul de autodistrugere.
De ce nu aș ieși din casă? Pentru că nu e soare, pentru că e
frig, pentru că nu îmi place lumea, pentru că oamenii sunt purtători de microbi,
pentru că e prea aglomerat, pentru că nu prea am ce vedea, pentru că nu am bani
să merg nicăieri și pentru că nu mai am abonament la RATB. Nu am nici haine de
oraș – îmi rămân în fiecare an mai puține și mai uzate. Iar când le văd pe
altele numai cu lucruri noi pe ele, mă apucă depresia și mai mult.
Nu am vrut niciodată să ajung aici. De fapt, nici nu m-am
gândit la asta. Timp de 17 ani am fost ocupată să învăț. Ăsta a fost rolul meu,
scopul meu în viață. Și cum am ieșit de pe băncile facultății, am avut un șoc.
Ce trebuie să fac acum? Unde e locul meu? Nu știu. Nimic nu mai e sigur, nimic
nu mai are sens. Nimeni nu te mai respectă. Nimeni nu te mai învață nimic.
Nimeni nu îți mai ține prelegeri.
Acum nu mai trebuie să decid ce o să scriu în lucrarea de
licență sau de disertație, sau la ce cursuri să merg. Acum trebuie să decid ce
job să aleg, ce salariu, ce program.
Am probleme cu trezitul de dimineață, cu mersul la job în
fiecare zi, cu respectatul unui program de lucru, cu interacționatul cu
ceilalți angajați, cu aerul condiționat, cu o căldură excesivă, cu statul pe
scaun 8 ore, cu statul într-o singură încăpere pentru 8 ore, cu imposibilitatea
de a pleca când nu mai pot lucra sau când nu mă simt foarte bine, etc. Nu
suport să îmi fie luată libertatea de un job! Asta este cea mai mare fobie a
mea – să îmi fie luată libertatea în orice formă.
Iar jobul este doar un alt
fel de închisoare în care nu suport să fiu închisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu