Angajat sau freelancer

De-a lungul timpului, m-am tot agitat să mă angajez. Dar după câteva experiențe scurte, mi-am dat seama că prefer statutul de freelancer. Nu îți face nimeni program, nu te întreabă nimeni de ce ai întârziat sau de ce nu ai venit la muncă. Nu ai colegi care să te sape, nici șefi care să țipe la tine. Îți creezi propria atmosferă de lucru – cu nivelul tău de zgomot, de căldură și de lumină. Stai unde vrei, în ce poziție vrei. Te trezești la orice oră, muncești la orice oră. Mănânci oricând ai poftă, gătești, speli vasele, faci curat, mergi la shopping, etc. Faci oricâte pauze ai nevoie și nu te supraveghează nimeni. Nu trebuie să ieși din casă la prima oră a dimineții, nici să înfrunți frigul sau ploaia, și nici să te înghesui în RATB printre tot felul de oameni purtători de microbi.

Nu ai nevoie de haine office pe care să le porți doar o dată pe săptămână sau de pantofi noi. Nu trebuie să fi atent la aspectul tău fizic – păr, unghii, miros, etc. . Nu trebuie să îți faci pachet în fiecare seară.

Totul se bazează pe o înțelegere simplă – îmi predai asta la data de.

Într-un cuvânt, ai LIBERTATE!

Și să fim serioși, cine te plătește cu cel puțin 25 de lei pe oră în România?* Ar însemna să primim salarii de 5 000 de lei pe lună! Astfel de cifre sunt de neimaginat pentru noi, cei renumiți pentru forța de muncă ieftină. Un român de rând este fericit cu 1 000 de lei pe lună (în jur de 5 lei/oră), iar cei mai norocoși se cred bogați cu 1 500 de lei (aproximativ 7,5 lei/oră). De ce ne mulțumim doar cu atât? Pentru că așa am fost învățați. Trebuie să deschidem ochii și să ne dăm seama că merităm mai mult pentru efortul nostru și că putem să trăim mai bine.

Sigur, sunt și neajunsuri. Și nu mă refer aici la lipsa înregistrării oficiale de angajat – în România asta înseamnă doar taxe luate din salariu (chiar prea multe, am putea spune). Adevăratele inconveniente sunt altele:

•         Consumi din resursele tale – curent, apă, căldură, gaze, etc.
•         Nu ai de unde să împrumuți hârtie igienică pentru acasă;
•          Nu ai de la cine să mai iei mâncare;
•          Nu mai ai o imprimantă pe care să o folosești în scop profesional sau nu;
•          Nu mai ai cafea la discreție și nici ceai;
•          Nu ai de unde să mai împrumuți câte o farfurie sau o cană;
•          Nu îți lasă nimeni bacșiș.

Și cel mai important – nu ai un venit stabil. Dar mai bine așa, decât să fii sclavul unei companii care te tratează ca pe un nimic dispensabil.

* Spun cel puțin, pentru că, în afara granițelor, o rată de 7 dolari pe oră este considerată destul de modestă, practicată de începători.