Tineri, muncă

Suntem în România, clasa a 8-a, luăm examenul de capacitate cu note mari, intrăm la liceu, luăm și BAC-ul (pentru care cheltuim milioane pe meditații la mate, singura materie pe care nu poți să o descifrezi singur), intrăm la facultate, luăm și examenul de licență și mergem mai departe la master. Ei, și? Tot un nimic ești! De ce? Pentru că nu ai experiență! O mentalitate încuiată și absurdă – nimeni nu vrea să angajeze persoane fără experiență. Ori, dacă pe mine nu mă angajează nimeni nicăieri vreodată, cum să capăt experiența aia? Ce să fac?

La noi nu se apreciază studiile, ci sclavia. Dacă nu ai mai lucrat pentru X ani de zile înainte să te duci la un interviu, atunci nu ai nici  o valoare. Ce facultate, ce master, ce inteligență?!

Propun ca în fiecare firmă, companie, societate, etc., din toate domeniile, să existe un număr de locuri de muncă dedicate special proaspeților absolvenți, fără experiență. Și bineînțeles, ca acest lucru să fie obligatoriu, nu la alegera fiecăruia. Aceste joburi ar fi menite să le asigure tinerilor nu numai o sursă de venit, necesară supraviețuirii în lume, ci și oportunitatea de a lua contact cu piața muncii, de a se integra într-un colectiv muncitoresc, de a se obișnui cu un program fix, de a învăța să-și pună în practică toate cunoștințele acumulate în școală, de a-și găsi un loc în societate și nu în ultimul rând de a căpăta experiență. Locurile acestea de muncă sunt la fel de importante ca și școala, pe care de aceea o și urmezi – ca să ai o slujbă bună, un salariu decent și eventual o viață mai bogată decât ai avut până atunci.

Deasemenea, propun ca salariile să crească nu numai în funcție de anii de muncă, ci și de studii. Astfel, o persoană cu 8 clase, sau alta care nici măcar nu a trecut de BAC, să nu poată să aibă niciodată un salariu mai mare decât o persoană cu studii superioare. Nu ar fi corect altfel, și nici nu ar încuraja elevii să învețe în caz contrar (cum se întâmplă azi).

Nu mai zic că este o prostie să consideri că într-o țară în care economia o ia la vale, soluția este să concediezi cât mai mulți oameni și să reduci locurile de muncă, să blochezi angajările și să scazi și mai mult producția. Dacă oamenii nu muncesc, nu au bani, dacă nu au bani, nu consumă, dacă nu consumă, nu se mai produce, și se blochează tot.