E atât de frig că îți
vine să țipi. Să țipi atât de tare încât să se spargă atmosfera înghețată, să i
se facă pielea bucăți și să pătrundă căldura soarelui, oprită acum de colții de
gheață ai iernii, colți care îți produc atâta durere când te mușcă, încât îți
vine să țipi. Să țipi atât de tare încât să se spargă atmosfera înghețată, să-i
crape inima formată dintr-un sloi de gheață, sursă a frigului, inimă ce
iradiază țurțuri de gheață ce te înjunghie și-ți provoacă o durere atât de mare
încât îți vine să țipi. Să țipi atât de tare încât să se spargă atmosfera
înghețată, să-i plesnească vasele de sânge prin care curg broboane de gheață ce
te lovesc în față și fac să te doară atât de mult încât să îți vină să țipi. Să
țipi atât de tare încât să se spargă atmosfera înghețată, să-i explodeze
plămânii din care suflă cel mai rece viscol, atât de rece încât îți lovește
fiecare celulă și îți provoacă o durere atât de mare încât îți vine să țipi. Să
țipi atât de tare..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu