Anorexia

Hmm, să fie oare bolile psihice mai periculoase decât cele fizice? Încep să cred că da. Dacă durerile constituie primul simptom al unei probleme fizice și ești sigur că undeva s-a produs o dereglare pentru care trebuie să te prezinți la medic pentru investigații, diagnostice, tratamente, atunci care este primul simptom pentru o problemă psihică? Și nu vorbesc aici de bolile grave, inevitabil depistate chiar și de oamenii simpli, ci de cele subtile, care se infiltrează puțin câte puțin în mintea noastră, fără să băgăm de seamă și pe care nu le obsevăm, dealtfel, decât atunci când declanșează probleme fizice, concrete, pe care nu le mai poți ignora. Abia atunci începi să îți pui întrebări. Abia atunci îți faci o verificare a jumătății spirituale, și după o autoevaluare te gândești că simptomele fizice sunt consecința unei probleme psihice și nu invers.

Greu! Greu pentru că problemele spirituale sunt mai dificil de tratat și de vindecat, tocmai pentru că sunt...spirituale. Nu știi de unde vin, de ce se manifestă, cum au pus stăpânire pe tine, ce vor să îți spună, cum să scapi de ele, dacă vrei să scapi de ele, dacă poți să vrei să scapi de ele, etc. Tot ce le trebuie e puțină tristețe amestecată cu dezamăgire și cu lipsă de ocupație. Și buuuuum! Te trezești că suferi de depresie plus anorexie, că deh, merg de minune împreună. De aici știm consecințele fizice...

P.S.: În seara asta am întâlnit o rază de soare.