Plimbare cu bicicleta

            Pe lângă mersul pe jos, mai se poate face ceva gratis în București –  o plimbare cu bicicleta. Unde? În Parcul Herăstrău. Puteți închiria o bicicletă verde de la standul „La pedale”, aflat la intrarea de la Charles de Gaulle, doar cu buletinul, fără nici o taxă. Acest program este oferit de Primăria sectorului 1 care ne îndeamnă la mișcare și exercițiu cardio. Vă puteți bucura de bicicletă timp de două ore, destul pentru a vă obosi bine și pentru a explora o bucățică de București în stilul vechi, pe două roți.

            Sfaturi pentru începători: dacă nu stăpâniți prea bine bicicleta, nu este o idee bună să va plimbați prin parc, e plin de „obstacole” – vizitatori, copii, alți bicicliști, alți începători; un traseu mai plăcut și liber este bulevardul Kiseleff. Mergeți până la Arcul de Triumf, apoi la stânga pe Kiseleff unde puteți admira, comenta și critica ambasadele câtorva țări importante din lume.

            Nu uitați să aveți grijă de biciclete! Mai au și alții nevoie de ele!

            A, și să nu uit – atenție și la trafic și la semafoare!

            Have fun!

ZedMedia

           

            În ultimul timp, ocupația mea predominantă a fost să tot merg pe la interviuri, la tot felul de firme, în toate colțurile Bucureștiului. Cu ce m-am ales? Până acum doar cu o mai bună cunoaștere a zonelor orașelor și a traseelor mijloacelor de transport în comun. E și asta ceva, acum știu că cea mai mare parte a capitalei este în ruine și gata să se dărâme la primul cutremur mai serios. Am auzit că asta este și ideea – clădirile și blocurile vechi să fie lăsate în paragină, pentru că nu pot fi dărâmate din multe și diverse motive, astfel încât să dispară din cauza unei catastrofe naturale, iar mafioții care conduc țara să pară niște eroi când construiesc altele moderne (de fapt, când o să vândă proprietățile, pentru ca totul să fie privat). Oricum, nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre  firmă, al cărui nume se regăsește și în titlul articlului.

            Am aplicat la un job numit HR Administrative Assistant, de la ZedMedia. Sună bine, nu? Așa m-am gândit și eu, dar ce să vezi. Intru în birou, fac cunoștință cu responsabila de interviuri și...surpriză! Tipa începe să vorbească 40% română și 60% termeni pretențioși în engleză, deci 100% în chineză: „Noi avem un proiect de iguhkjhfkuh, un site cu oweirvor și adult content pentru care am avea nevoie de cineva pe postul de mohsf7fttbe7, care să se ocupe de corncy48t  modelelor etc, etc”. Cuvintele cheie care mi-au răsunat în minte au fost „adult content” și așa zisele „modele” și au fost de ajuns ca să înțeleg măgăria pe care încerca să mi-o vândă poleind-o cu aur. Și totuși am insistat: „Ce trebuie să fac mai exact?”, „Păi să verifici modelele, dacă sunt majore, să monitorizezi conținutul, convorbirile („cu clienții”), care pot fi de genu’ «Bună, ce faci?», până la adult content”. Mi-a arătat și site-ul, să înțeleg mai bine, ceva cu „SeeMe”. Atunci am văzut și „modelele” – tot felul de panarame întinse pe acolo, cât mai dezbrăcate, cât mai întinse, cât mai panarame.

            „Păi, dacă vă deranjează conținutul, atunci zic să încheiem interviul.”

            „Cum așa, stați puțin, eu am venit aici pentru altceva. Cum rămâne cu asistentul?”

            „A, pentru asta avem pe cineva din interior, dar am organizat interviuri să vedem ce mai există și oricum, am avut candidate mai potrivite pe acest post.”

            „Serios? Și atunci de ce mai m-ați chemat și pe mine?”

            „A, nu trebuie să o luați personal.”

            Acum am înțeles și eu atribuțiile postului de HR Administrative Assistant, inexistent de altfel. Să vă traduc și vouă:

• ·         Actively recruit candidates to fill the open positions – pește pentru fete, atenție la termenul “OPEN”
• ·         Do effective CV screenings – verificat profilele porno ale fetițelor
• ·         Keeping in touch with the candidates: feedbacks and follow-up's – asistat la partidele de sex online pentru a le menține în bună ordine
• ·         Flawlessly handle paperwork: contracts and other employee related documents – plățile și tarifele fetițelor, tranzacțiile pentru actele porno
• ·         Schedule candidates for interviews – normal, clienții trebuie să fie programați, să stea la rând, ca la un bordel serios
• ·          Make sure everything runs smoothly – de la capăt până la sfârșit, să fie toată lumea mulțumită
• ·         Are very organized and attentive to details – ești atent ca nu care cumva să se infiltreze o minoră pe site
• ·         Have exceptional interpersonal skills – cu accentul pe INTER(ÎNTRE)personal
• ·         Showcase excellent command of  spoken and written English – în caz că vreo modelă nu știe să se vândă pe englezește, o mai ajuți și tu, deși cuvântul “fuck” îl cunoaște toată lumea

Acum descrierea firmei:

·         ZedMedia is an emerging provider of software services for large traffic websites – de reținut EMERGING, cu seviciile ne-am lămurit, iar ce alte site-uri au trafic mai mare decât cele porno?!

Trebuie să recunosc că a fost vina mea că nu prea înțeleg engleza și nici nu știu să citesc printre rânduri și așa nu am priceput ce-i cu jobul ăsta. Să-mi fie rușine, cum am putut să cred că există așa mare seriozitate prin rândul firmelor românești!

Ochiul căprui al dragostei noastre

   


      Mircea Cărtărescu, scriitor contemporan ce aparține curentului literar postmodernism, a publicat un nou volum (in 2012), numit Ochiul căprui al dragostei noastre. Acesta conține un grupaj de texte scurte în care este evidentă vocea autorului.

            Încă din prima parte, O treime de sabie, o treime de scut, ne dăm seama de tonul nostalgic în care a fost scrisă această carte. Mai exact, este vorba de o privire retrospectivă asupra vieții, dar nu una în care întâlnim regrete și judecăți emise la adresa prezentei și viitoarei societăți. Naratorul nu se agață de vremurile trecute și nu încearcă în mod ridicol, așa cum mulți o fac, să rămână în centrul activității sociale, ci are conștiința unei noi generații care își trăiește la rândul ei perioada de glorie. Mai mult încă, acesta are o atitudine receptivă,  încearcă să se adapteze la schimbările permanente ale lumii de astăzi și nu se împotrivește noului val.

            Este dramatizată trecerea timpului, percepută în fiecare moment, cu simțurile exacerbate la maxim, de parcă naratorul poate trăi apariția fiecărui rid, fiecărei celule moarte, fiecărui fir de păr căzut, până când totul se destramă și rămâne doar ruina a ceea ce a fost, apoi doar praful ruinei. Este semnul crizei timpului scurt rămas, și al celui lung trecut de atât de mult, încât de întrebi dacă a existat vreodată.

            Amintirile reprezintă un prilej de a povesti despre locuri dispărute asemenea copilăriei și tinereții sale. Ada-Kaleh este textul care ne oferă o lecție de cultură geografică și istorică, și care descrie destinul tragic al insulei cu același nume, sacrificat pentru un proiect mai pragmatic – Hidrocentrala Porțile de Fier. O semnificație ce se desprinde din această relatare, poate fi că asemenea insulei, copilăriile au fost, sunt și vor fi sacrificate în școli pentru un scop mai „măreț” - pregătirea (cel puțin teoretică) pentru viață.

            Deși nu este evident la o primă lectură, firul roșu al acestui volum este ilustrat de tema ruinelor, prezentă în toate textele, uneori mai subtil, alteori destul de clar.

            Astfel, avem de a face cu ruinele insulei Ada-Kaleh, cu ruinele bisericilor dărâmate în timpul comunismului, cu ruinele cosmice, cu ruinele rămase după bombardamentul din al Doilea Război Mondial, cu o maternitate aflată în drum spre ruină, cu ruinele rămase după un regim totalitar. În această carte, totul se transformă în ruine – ceasul, cititorul care se descompune în timp ce parcurge textele, orașul care se prăbușește cu fiecare minut, mama care îmbătrânește fără să ne dăm seama. Târgul de vechituri la care participă naratorul nu conține altceva decât ruine date spre vânzare, în care el vinde un lucru uzat (ruinat) pentru a-și cumpăra un alt lucru uzat ce aparținea unei alte epoci (discuri de vinil). Bineînţeles că sunt menţionate şi ruinele rămase după distrugerile ce au avut loc în timpul mineriadelor şi după cutremurul din anul 1977, pe care l­-a trăit şi naratorul.

            Textul despre omul Eminescu nu este decât povestea drumului acestuia spre ruină şi semnele timpurii ce prevesteau tragica decădere. Se poate spune că este clasicul caz românesc de ceva devenit măreţ abia după ruinare (moarte). Şi pe cât de amărâtă i-a fost viaţa şi de mare ruinarea, pe atât de glorios a devenit după dispariţie. Iar aceasta nu este singura situaţie de ruină umană – în continuare sunt menţionaţi alţi scriitori români, deasemenea şi foşti prieteni ai autorului,  care s-au stins din viaţă, iar acum sunt asemenea unor clădiri măcinate de timp şi vânt. Aceştia sunt – M. H. Simionescu, Mariana Marin, Nino Stratan, Gheorghe Crăciun şi Leo Şerban.

            În Jurnal cu Darwin asistăm la teoriile acestuia despre rasa umană făcute pe baza ruinelor lumii, apoi oftăm melancolici după ruinele oraşului care a fost odată Constanţa pentru a fi martorii exilului în care s-a ruinat Ovidiu şi pentru a deplânge ruina statuii sale şi a litoralului românesc. Vizita naratorului la muzeu este un prilej de admira ruinele civilizaţiilor anterioare.

            Ochiul căprui al dragostei noastre este genul de carte care te ajută să te cuibăreşti într-un colţ al camerei, într-o zi ploioasă, şi să uiţi de tristeţea ta citind despre a altora. Deşi este plină de texte melancolice, nu te afundă în deznădejde, ci dimpotrivă, datorită tonului suav şi domol, îi induce lectorului o stare de linişte interioară. Astfel, autorul reuşeşte să îşi transmită discursul oral calm şi în scris, încât nu ai cum să întreprinzi o lectură grăbită, oricât ai încerca tot încetineşti ritmul pentru a te bucura de fiecare cuvânt.

            A patra inimă este unul dintre textele care nu ai vrea să se termine niciodată şi pe care să îl citeşti la nesfârşit. Copilul care se naşte cu trei inimi este în fiecare dintre noi. Fiecare avem o inimă uşoară de cristal în copilărie, care ne lasă să ne bucurăm de toate lucrurile din jur şi să zâmbim tot timpul. Este inocenţa. Inocenţa care dispare la contactul cu realitatea şi cu lucrurile mai puţin plăcute din viaţă şi care se stinge asemenea inimii de cristal. În adolescenţă şi în timpul tinereţii purtăm o inimă de fier care nu ne dă pace şi care ne face să tânjim mereu după altceva. Sunt schimbările fizice, psihice şi hormonale ce conduc spre formarea eului atât de mult căutat. Din păcate şi această perioadă trece şi inevitabil trebuie să ne schimbăm inima de fier cu ultima, cea de plumb. Inima care ne aduce nostalgia vremurilor trecute şi frustrarea neputinţei în faţa bătrâneţii. În final, din noi se mai naşte o inimă – sufletul care se înalţă în sfere necunoscute.

            În concluzie, Ochiul căprui al dragostei noastre este mai mult decât o carte, este un tovarăş pe care puteţi să contaţi mereu în caz că aveţi nevoie de o îmbrăţişare, de un refugiu sau de un basm pentru copiii din voi.

Doriți gogoși?

 Viața este ca o gogoașă umplută. 
Nu știi niciodată ce o să găsești în interior. 
După ce încerci minute în șir să te hotărăști cu ce vrei să fie,  până la urmă alegi umplutură cu gem de afine și te împaci cu decizia ta, știind ce o să urmeze. 
După prima mușcătură  îți dai seama că ai primit o gogoașă cu brânză...sărată! 
Ce s-a ales de toată nehotărârea, de ezitarea, de în sfârșit resemnarea alegerii unui singur drum?! 
Ei bine, puteai să alegi orice altă umplutură ca tot aia primeai...brânză sărată.
A ales altcineva pentru tine.
Cine știe, poate data viitoare chiar o să primești ce vrei.
Partea bună (proastă) - poți mereu să îți cumperi altă gogoașă, dar nu poți să-ți alegi altă viață.