Pagini

Se afișează postările cu eticheta recenzii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzii. Afișați toate postările

marți, 25 iunie 2013

Plimbare cu bicicleta




            Pe lângă mersul pe jos, mai se poate face ceva gratis în București –  o plimbare cu bicicleta. Unde? În Parcul Herăstrău. Puteți închiria o bicicletă verde de la standul „La pedale”, aflat la intrarea de la Charles de Gaulle, doar cu buletinul, fără nici o taxă. Acest program este oferit de Primăria sectorului 1 care ne îndeamnă la mișcare și exercițiu cardio. Vă puteți bucura de bicicletă timp de două ore, destul pentru a vă obosi bine și pentru a explora o bucățică de București în stilul vechi, pe două roți.

            Sfaturi pentru începători: dacă nu stăpâniți prea bine bicicleta, nu este o idee bună să va plimbați prin parc, e plin de „obstacole” – vizitatori, copii, alți bicicliști, alți începători; un traseu mai plăcut și liber este bulevardul Kiseleff. Mergeți până la Arcul de Triumf, apoi la stânga pe Kiseleff unde puteți admira, comenta și critica ambasadele câtorva țări importante din lume.

            Nu uitați să aveți grijă de biciclete! Mai au și alții nevoie de ele!

            A, și să nu uit – atenție și la trafic și la semafoare!


            Have fun!



duminică, 4 noiembrie 2012

UPSIDE DOWN - evaluare



UPSIDE DOWN
Între două lumi

De unde să încep? 

Ideea filmului este oarecum bună, deşi se bazezează pe simbolistica veche şi tradiţională a convenţiei sociale conform căreia sus=superior, iar jos=inferior. Au construit astfel o lume paralelă (la propriu), în care universul sărăcăcios şi limitat al celor de jos, se oglindea în universul extravagant şi în plină dezvoltare al celor de sus. Au aruncat în joc şi legea gravitaţiei, ce acţiona în sens invers in Lumea de Sus (nu de alta, dar ca să-i ţină...sus) şi făcea imposibilă trecerea dintr-o parte în alta. Sau aproape imposibilă... 

În primele 30 de secunde ale filmului se explică toate aceste legi (principii, formule, whatever) ale fizicii, astfel că rişti să pierzi firul încă de la început dacă te gîndeşti să clipeşti măcar! Şi chiar dacă nu clipeşti, tot îl pierzi, pentru că nu ai timp să procesezi toate acele informaţii abstracte servite á la bistro, probabil tocmai cu scopul de a nu permite punerea lor sub semnul întrebării. Punct ochit, punct lovit! Mă pregătisem pentru un film de dragoste şi am fost asaltată de un tir de teorii ...teoretice, ce m-au făcut să simt că se învîrtea sala cu mine şi nu mai ştiam în care lume sunt. 

Să mergem mai departe. 

Această idee a lumilor paralele s-a vrut a fi combinată cu o poveste de dragoste. Un băiat care stătea pe vîrful unui munte, aproape de nori (cum şi de ce ar ajunge un copil pe cele mai înalte piscuri abrubte şi stîncoase, nu se ştie/spune), se întîlneşte cu o fată care îşi cauta cîinele, pe vîrful muntelui din Lumea de Sus (din nou, cum ar ajunge o fată pe culmile unui munte de talia celor din lanţul Hymalaian, îmbrăcată sumar, într-o rochiţă roz, nu se explică). Dar să zicem că trecem cu vederea aceste aspecte „suspecte” şi ne bucurăm în continuare de film. 

Cei doi copii se transformă în adolescenţi şi îşi continuă întîlnirile secrete, sub stîncă. Pînă într-o zi, cînd sunt prinşi, iar drept pedeapsă casa băiatului este arsă şi mătuşa luată cu o maşină de nişte tipi din Lumea de Sus, şi dusă nu se ştie unde pentru nu se ştie ce. 

În caz că nu era clar, locuitorii celor două lumi nu au voie să interacţioneze. Din nou, un aspect care se încadrează în tiparele deja binestabilite şi binecunoscute ale acestor genuri de filme/cărţi şi care nu surprinde deloc (dimpotrivă, ar fi fost uimitor dacă era invers). Mă rog, nu vreau să povestesc aici tot filmul, ci doar să subliniez faptul că, din dorinţa de a acoperi cît mai multe domenii cu putinţă, pînă la urmă s-a pierdut totul. 

Nici unul dintre fire nu este bine legat - nici povestea de dragoste, nici teoria lumilor inverse.
Filmul pare că se destramă, nu este închegat, îi lipseşte acel centru magic care să-l ţină laolaltă, centru necesar şi cărţilor, dealtfel. Ca să dau un exemplu chiar din film - situaţia lui poate fi comparată cu a celor de la Transworld, care au toată reţeta cremei de întinerire, cu excepţia ingredientului esenţial care o face să funcţioneze!

Un exemplu simplu de „scăpare” - de ce ţineau paharele cu gura în jos, cu lichidul atras în sus, dacă forţa gravitaţională îi ţinea pe podea şi nu pe tavan?! Era amuzant, într-adevăr, dar nu se poate ca doar lichidele să respecte o gravitaţie inversă.

În concluzie, filmul a sfîrşit prin a fi ca o lucrare de cercetare prost făcută - exhaustivă, fără o idee centrală ce trebuia demonstrată, cu multe pasaje de umplutură care vorbesc pe lîngă subiect şi nu-l ating niciodată pentru că, practic, el nu există. Ca făcut de studentul naiv, care a fost încîntat de mulţimea de informaţii noi şi pînă la urmă a ameţit şi nu a mai reuşit să trateze serios nici o temă anume, ci a format un amalgan de superficialităţi care te lasă cu multe semne de întrebare (şi nu în sensul bun).


P.S: Nu am folosit descrieri foarte clare pentru anumite scene din film, pentru a nu desconspira chiar totul, şi pentru a fi nevoiţi să-l vizionaţi ca să înţelegeţi mai bine critica.