RESPECTUL MESERIEI...

Niciodată nu am desconsiderat un vânzător/vânzătoare. Întotdeauna am spus „Bună ziua”, „Mulțumesc”, „La revedere”. Și cel mai important aspect este acela că întotdeauna m-am adresat cu „dumneavoastră” și am vorbit la persoana a doua plural indiferent de cât de tânără sau bătrână era persoana din fața mea. Fac asta din respect pentru mine în primul rând, ca dovadă a unui cetățean civilizat. În al doilea rând, nu trebuie să uităm niciodată că orice meserie își are locul ei în societate. Ce ne-am face dacă nu ar avea cine să ne servească într-un magazin? Apoi, există persoane care fac asta doar pentru o perioadă limitată de timp, ca job tranzitoriu. Aici se încadrează studenții, prin urmare oameni cu nivel superior de cunoștințe care merită respectați.

Astăzi am rămas cu un gust amar după ce am intrat într-un magazin ca să printez ceva. Cum nu a băgat nimeni de seamă că eram acolo, am încercat să atrag atenția: „Puteți să îmi printați și mie ceva?” (observați adresarea la persoana a doua plural!). Mă rog, era un tip cam de aceeași vârstă cu mine (sau cu câțiva ani mai mare), mi-a luat stick’ul, i-am spus ce trebuie printat, apoi mi l-a înapoiat și am așteptat să iasă documentul din imprimantă. Bineînțeles că a apărut o problemă (nu se putea alftel!) și imprimanta a refuzat să răspundă comenzii. Cum sunt obișnuită cu astfel de „întâmplări”, ‚accidente”, „coincidențe” sau cum vreți să le spuneți, nu m-am agitat prea tare. Dar din păcate a urmat replica tipului: „Mai dă stick’ul o dată!”. „Mai DĂ”! Cum așa?! Ce înseamnă asta?! Cum am ajuns brusc la o asemenea familiaritate?! Cum se face că eu, în calitate de client, vorbesc cu „dumneavoastră” și primesc în schimb o astfel de replică de la vânzător?! De când s-au inversat rolurile?! A, dacă veneam eu și vorbeam direct la per tu, asta era altă afacere! Cu toate că nici atunci nu prea se cuvine să îmi răspunzi folosind același registru! Nu vreau să par „cu nasul pe sus”, dar e normal ca atunci când folosești o adresare respectuoasă, interlocutorul să îți răspundă la fel de respectuos! Mai ales când nu te cunoaște, nu te-a mai văzut niciodată, nu are nimic în comun cu tine. Pentru că, până la urmă, adresarea la persoana a doua plural este folosită și pentru a denota distanța dintre interlocutori. Imaginează-ți atunci cum mă simt când tu, ca străin, îmi adresezi o asemenea comandă și îmi vorbești la per tu! Îmi invadezi spațiul personal și intim! Spațiu în care se încadrează doar familia, prietenii. Nu mă interesează că sunt mai tânără decât tine sau că avem aceeași vârstă! Contextul îți impune o anumită conduită. Plus că spațiul în care lucrezi nu este al tău, prin urmare nu ai dreptul să îi strici imaginea! Am mai fost acum două luni în acest magazin și era proprietarul pe post de vânzător – mi-a vorbit cu „dumnoavoastră” în condițiile în care eram in șlapi, pantaloni scurți și maieu! Nu mai spun că, la facultate, profesorii universitari li se adresează amărâților de studenți numai cu „dumneavoastră”, „domnișoară”, „domnule” și își mai și cer scuze dacă te întrerup în timp ce vorbești...

Așa că, dragi patroni, pe viitor aveți mai multă grijă când angajați pe cineva, s-ar putea să nu vă facă un renume prea bun...