Stând așa și privind spre munți se gândea că ar fi putut
avea o viață mai ușoară. Ar fi putut locui la mare, de exemplu. Ar fi putut sta
la plajă cel puțin trei luni pe an. Sigur, călătorii cred că nicăieri nu este
mai bine ca la munte – aer curat, sănătos, priveliști frumoase. Dar nimeni nu
știe cu adevărat cât este de greu să supraviețuiești iernilor geroase și să
muncești tot restul anului pentru a aduna rezerve de hrană și lemne pentru foc.
Da, categoric ar fi fost mai bine la mare. Acolo, iernile sunt mult mai blânde
și nu vin urșii sau lupii noaptea pe la ferestre. Sau măcar în vestita câmpie a
Bărăganului să fi trăit. Chiar dacă vara suferea de cald, tot era mai bine
decât în pustietatea munților. Ei, dar fiecare cu viața lui. Că așa e omul – veșnic
nemulțumit, vrea mereu ce nu are. Ia să înceapă mai degrabă să strângă rufele
de pe culmea din deal, că un nor negru tot amenință să aducă ploaie. Oare la câmpie
tot așa de mult o ploua? se întrebă în timp ce se ridică de pe prispă.
Era o femeie simplă, dar cu un farmec aparte. Trecută de
40 de ani, avea deja urmele vieții grele de la munte pe chip. Sprâncenele și
ochii negri te făceau să treci cu vederea ridurile fine din jurul gurii și
ochilor. Părul era cărunțit din tinerețe, nu mai reprezenta o dovadă a vârstei.
Deși încă tânără, ofta la fiecare mișcare ce implica un oarecare efort. Avea
impresia că viața ei se scursese deja, că nimic nou nu o mai așteaptă. Trăia
fiecare zi cu aceeași resemnare și cu aceleași gânduri – ar fi putut face
altceva, orice altceva, dar la ce bun? Acea vreme a trecut, ea a rămas în urmă,
iar acum nu mai avea rost să se revolte. În schimb, îi plăcea să viseze la
viața ei mereu altfel, de parcă s-ar fi gândit la o cu totul altă persoană. În
timpul acestor exerciții de imaginație, putea fi oricine, putea face orice și
putea trăi oriunde. Nu existau bariere și nici probleme. Totul era frumos.
Frumos ca-n basmele pe care i le spunea cea bătrână în copilărie, înainte să
adoarmă. Probabil că de acolo i se trage această plăcere pentru reverie. Și probabil
că tot din această cauză crede și că totul este dat să rămână la stadiul de
poveste care nu se va transpune niciodată în realitate.
Uite că începe să picure și hainele tot pe culme sunt.
