Dincolo de ușile unei companii de asigurări

Episodul 1

Promisiuni deșarte

De îndată ce intră pe ușa unei companii de asigurări, noului recrut îi este spălată mintea și în loc i se implantează imaginea unei grămezi uriașe de bani. I se insuflă convingerea că a ajuns într-un rai financiar, unde nu trebuie să facă mare lucru pentru niște săculeți cu bani auriți.

Dar să tragem și noi cu urechea și să aflăm cam ce se spune la un interviu.

Mai mult sau mai puțin direct, agentul îi spune recrutului că nu o să aibă o parte fixă de salariu. Dar să nu se îngrijoreze, că nu o să-i simtă lipsa. În loc de asta, o să primească o ploaie de comisioane pentru fiecare poliță încheiată. O să adune mai mulți bani decât și-ar putea imagina și nu o să mai vrea niciodată să se întoarcă la un job mediocru și banal.

Și acum recrutul, cu puțina gândire logică rămasă, întreabă: Dar unde găsesc clienții?

De fapt, asta era și singura întrebare la care trebuia să se gândească. Este problema tuturor agenților de asigurări. Toți se gândesc de unde să mai scoată niște clienți, care mai de care mai avuți și dispuși să plătească cât mai mult pentru o poliță.

Agentul îl liniștește și în privința asta. Doar nu o să-l lase de izbeliște, o să îl ajute ei. O să îi dea liste întregi cu potențiali clienți. Și dacă se ajunge la asta, sunt dispuși chiar și să înregistreze polițe făcute de ei pe numele recrutului, că să încaseze și el ceva.

Hai să vedem ce se ascunde în spatele acestei binevoințe duse la extrem, să citim puțin printre rânduri.

În primul rând, acele liste de clienți primite nu sunt oferite pentru reușita recrutului, ci tot pentru bunăstarea agentului. Atâta timp cât respectivul recrut este sub coordonarea agentului, tot ce realizează el merge direct în buzunarul șefului. Recrutul nu încasează nimic dacă nu atinge o anumită sumă pe lună. Ce se mai poate afla pe aceste liste? Și potențiali recruți. De ce vor teamleaderii să aibă cât mai mulți subordonați? Un prim răspuns logic ar fi (și chiar este) – pentru a aduna cât mai multe polițe în echipa lui și pentru a primii cât mai multe comisione. Dar mai există și alt motiv, care are legătură cu următorul paragraf.

De ce ar vrea un agent să-și cedeze o poliță? Doar așa, din simpatie pentru recrutul lui? Chiar atât de mult să-i pese de soarta subordonatului său? Hai să nu ne înduioșăm prea mult, că nu avem de ce. Adevărul este cu totul altul – recrutul nu se activează, dacă nu încheie o poliță. Apoi, dacă recrutul nu se activează, agentul nu își primește partea care i se cuvine pentru aburirea unei noi persoane. Să zicem 50 euro pentru fiecare om recrutat și activat ca agent.