„Și anul ăsta tot rătăcită în spațiu te-am găsit! Se pare că
nu îți priește vara! Strică tot ce reușește să construiască celelalte
anotimpuri. Ar fi fost bine pentru tine dacă ai fi putut să treci peste ea, să
ajungi direct la mine. Dar nu prea ai cum să faci asta. Și nici tu nu știi cum
să te descurci cu ea. Probabil că ți-au rămas în sistem toate tendințele de
irosire din celelalte veri de până acum, când nu făceai mai nimic util, în mare
parte nu prea aveai ce. Mă rog, să zicem că ți-au folosit la ceva toate cărțile
alea pe care i le-ai citit verii. Anul ăsta nici măcar atât n-ai făcut! Nici o
filă citită! Nu știu ce o să mă fac cu tine! O să încerc să îți dau un imbold,
să îți croiesc o cărare cu frunzele mele uscate, poate ajungi undeva, totuși. Dar,
din câte văd, te-ai cam pierdut, hai să nu zic de tot, dar pe aproape. Știu,
nu-ți convine nimic, pretexte ai cât cuprinde, poate că mai ai și dreptate și
totuși nu ai! Până acum ai fost în condiții și mai rele, din toate punctele de
vedere, și uite că tot ai reușit mai multe! Acum chiar nu știu ce se întâmplă
cu tine... Of, uite câte frunze uscate în jurul meu! Tu ai numai boboci de
flori și îi irosești! Ai grijă, e doar o iluzie că o să dureze la nesfârșit,
mai bine ai avea grijă de ei, nici nu știi când o să se transforme în flori
uscate. O să te uiți înapoi. O să îți pară rău. Degeaba. Primăvara nu o să mai
vină pentru ei. O să dăinuiască doar într-o iarnă eternă. Dar hai să nu intrăm
în discuții melodramatice, știu că oricum nu stai bine la capitolul ăsta. Să sperăm
că ploaia o să-ți aducă mai multă liniște, iar vântul o să-ți dea inspirație. E
tot ce pot să fac.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu