Poveste urbană

Cu vreo doi ani în urmă mi-a atras atenția o fată care cânta la vioară lângă universitate. Pentru că nu știu să folosesc nici un instrument muzical, în general sunt uimită de fiecare dată când văd pe cineva manevrând unul și mă gândesc că acea persoană e cu siguranță un mic geniu. Cred că e destul de dificil să înveți să cânți la ceva, cel puțin e nevoie de multă răbdare și perseverență, calități care mie îmi lipsesc cu desăvârșire. Prin urmare, mă uitam cu admirație la fata asta și mă întrebam ce face cerșind în stradă (pentru că asta făcea, de fapt), când are un așa talent. Mă și enervasem la un moment dat, ce-ar fi să ieșim toți pe stradă, să stăm într-un colț, să facem ce știm noi mai bine și să ne așteptăm ca restul să ne dea bani pentru asta? Mă rog, după câteva zile mi-am dat seama că nu există nici un talent, ci că fata știa doar o bucată muzicală pe care o tot repeta la nesfârșit. Un fel de strategie de cerșit, scoasă din filmul cu Gheorghe Dinică, care avea rolul de a le face fiecăruia o poveste cât mai emoționantă. Probabil că și ea avea un astfel de personaj în viața ei care îi orchestra parcursul întregii zile de produs bani.

Între timp, fata s-a mutat la Unirii și cântă când pe o parte a bulevardului, când pe alta. Deși nu aș mai vrea să o întâlnesc, inevitabil îmi tot iese în cale. Cam acum un an observasem că burta ei se mărise. Nu știam ce să cred – era cu adevărat însărcinată sau era și asta o altă strategie de emoționare a publicului involuntar? Mai vedem, mi-am zis, dacă chiar e, o să îi tot crească burta. Și așa s-a și întâmplat – a continuat să crească lună de lună. Acum mă enervasem și mai tare. De ce să faci un copil dacă nu ai cu ce să-l crești?! Există două variante pesntru această „întâmplare” – prima este să o faci intenționat, a doua, din greșeală. În cazul ei, oricât de mult să zicem că și-ar fi dorit un copil, a fost un gest de egoism extrem să îl și conceapă (sau de prostie). Iar greșeala este și ea cu două tăișuri – ori ți se întâmplă pentru că ești sigură de situația ta financiară și maritală și prin urmare, un copil ar fi binevenit oricând, ori pentru că ești inconștientă de ceea ce faci. Acum nu știu care a fost situația ei, dar din punctul meu de vedere chiar nu trebuia să facă un copil. Decât dacă poate are bani de fapt, și o casă, și o familie, și cerșește doar așa, ca un job. Poate toată familia ei se ocupă cu asta și poate că strâng mai mulți bani decât cei care au un loc de muncă oficial. Oricum ar fi, cert e că acum își ia și copil cu ea la cerșit – îl ține într-un cărucior pe stradă. Sunt sigură că asta o să fie și meseria lui de cum o să poată să stea în picioare – cerșitul la colțul străzii. Până la urmă, un copil emoționează chiar și mai mult decât o fată cu o vioară.