Îmi vreau viața
înapoi. Îmi vreau lumea înapoi. Vreau să pot respira din nou.
Vreau să pot trăi
din nou.
Vreau să dau
timpul înapoi.
Înainte de
pandemie. Înainte de război. Înainte de manipularea în masă. Înainte de
paranoia și panică.
Când mergeam cu
zecile de mii la concerte, suflare lângă suflare, toate inimile bătând în
același ritm și pentru aceeași cauză. Fără teamă. Fără nicio teamă și fără
nicio grijă în lume. Plini de entuziasm, de muzică, de euforie, de fericire, de
împlinire. Cântând în tandem. Trăind în tandem. Respirând în tandem.
Tinerețe
indiferent de vârstă, toți debordând de energie.
Fără boală, fără
rău, fără distrugere, fără frică.
Teama ne sufocă
în fiecare zi. Teama de cei de lângă noi, de respirația lor, de atingerea lor.
Teama de
infectare, de îmbolnăvire, de moarte.
Teama de război,
de distrugere, de moarte.
De ce fugim și
unde?
Nu știm oare că
tot acolo ajungem când ne vine timpul?
Nu putem fugi de
moarte.
Dar putem să
trăim, putem să respirăm, putem să ne bucurăm, putem să cântăm, putem să fim.
Vreau lumea
înapoi, vreau viața înapoi.
Vreau să simt că respir.